Rapid și sigur, panica se instalează în toate colțurile Rusiei și în toate păturile sociale.

Până la declararea mobilizării parțiale, pentru un număr copleșitor de ruși realitatea războiului fusese mai degrabă o realitate virtuală, forjată în furnalele propagandei de stat. Acum, acel virtual le spune tuturor că fusese mereu real, îi scutură pe oameni, pompează frici și lasă echimoze.

  • Centrele militare de recrutare încep să facă „poc”. Atrag atenția două elemente fără precedent, din 24 februarie încoace. Primul atac armat (petrecut luni dimineața, semn izbitor al unei tensiuni care nu și-a atins vârful de violență), respectiv o adevărată explozie a incendierii comisariatelor militare. Potrivit ultimelor date, în șapte luni au existat 54, dar din acest total 17 au fost înregistrate doar în ultimele cinci zile. AICI și AICI
  • Demn de consemnat este primul caz de fugă a autorității, la propriu, nu doar la figurat. În Daghestan, la un miting al femeilor, un polițist a fost alergat ca un iepure de câmp. Oare dau mugurii cedărilor nervoase la firul ierbii, în rândul organelor de represiune? Interesant, episodul grăitor, chiar dacă încă unul izolat, s-a consumat în Daghestan, unde protestele au marcat și o blocare de autostradă federală și unde oamenii e de așteptat să aibă frustrări enorme, regiunea fiind în top la numărul de militari ruși uciși în Ucraina. Daghestan întrunește toate criteriile pentru a deveni un punct de pe harta Federației Ruse la care să privim cu atenție în contextul deranjului care se extinde. AICI
  • La frontierele cu Georgia, Kazahstan, Finlanda, coloanele disperării sunt noua senzație a imaginarului contemporan referitor la Rusia. Iar dacă ar fi fost cumva posibil, cu siguranță că noua generație de „refugiați” ruși ar fi încercat să se ascundă de arcanul lui Putin chiar și în Ucraina răvășită. Dar, vorba aia, pe-acolo nu se trece, căci zona e monopolizată pentru „intrările” samavolnicei armate de ocupație. AICI
  • Ceea ce se mai poate strecura prin aeroporturi, se strecoară tot mai în masă. Companiile rusești sunt ocupate în clipa asta mai degrabă cu expedierea angajaților în țări străine decât cu proiectele aflate în derulare. AICI și AICI 
  • Din păcate pentru rușii care se înghesuie cu mașinile spre alte zări, în curând nu se va mai putea nici pe acolo. Dacă în zilele următoare nu-l doboară pe dictator un atac de cord, un atac cerebral, un atac de dronă, glonț sau de cătușe, militarii ruși și blindatele lor macho cu civilii vor sigila și frontierele încă „libere”. AICI

mai mult la :

Se frânge Rusia. Și va plânge. Și o merită

 

Lasă un răspuns