În câteva ore pornesc spre România. În seara asta, am stat de vorbă cu un cuplu din Republica Moldova, într-un restaurant. Ea, născută în Moldova, dar cu rădăcini în Rusia — bunicii, nu ea. Are 25 de ani. El, moldovean, 27 de ani. Amândoi vorbesc și română, dar și rusă. Ea mai are uneori nevoie de ajutor cu anumite cuvinte. El are pașaport românesc. Ea nu — încă. Speră ca Moldova să intre în UE sau, de ce nu, să se unească cu România.
Lucrează amândoi în Chișinău. Sunt muncitori, educați, dornici să construiască o viață în libertate. Luptă cu corupția, vor democrație și cred în Europa. Am vorbit mult — despre România, despre Moldova, despre alegeri. La un moment dat, m-au întrebat:
„Cum e posibil ca în România să prindă un curent pro-rus? Rușii nu trebuie crezuți. Niciodată.”
Și susțineau sincer ideea Unirii. Mi-au spus, în timp ce ardeam țigări, că tot ce-și doresc e ca România să fie cu adevărat lângă ei. Să nu îi lase singuri.
La aceeași masă, ceva mai târziu, un alt cuplu — români din țară, 40 și ceva de ani, antreprenori, educați, o duc bine. Și-au turnat peste mine tot setul de conspirații: fani CG, votanți GS. Le spun că ceea ce susțin e fals. El, mare fan ChatGPT, începe să verifice. Mă validează. După care zice că tot internetul e manipulat. Că adevărul nu mai e adevăr.
Am rămas fără energie. Când orice dovadă e falsă, orice document e falsificat, orice realitate e răsturnată, ce mai rămâne?
Nu, nu sunt fără educație. Nu sunt naivi. Sunt captivi într-o realitate paralelă, fabricată cu migală de propagandă.
Nu poți să-i scoți de acolo. Nu vor.
Am plecat spre hotel gândindu-mă la nedreptatea asta profundă:
Cei care înțeleg libertatea, o așteaptă.
Cei care o au deja, o calcă în picioare.
Cuplul din Moldova îmi spunea că speră la Unire.
Cuplul din România îmi spunea că „ar trebui să lăsăm Moldova în plata Domnului”.
Putin a reușit. La noi. Să construiască o lume falsă pentru o parte din poporul român.
Câți sunt? Vom afla în câteva ore.
Dar nu doar Putin e vinovat. Suntem și noi.
Noi, cei care am minimalizat pericolul, care am râs în loc să reacționăm, care am zis „lasă, că nu prinde”.
Dar… mai interesează pe cineva adevărul?
Vom vedea în câteva ore. Când se închid urne
